Despre carte: 2016 / O femeie visează că este urmărită pe străzile pustii ale unui oraș de noapte de un imens negru gol. . Ea se repezi pe o alee, pe alta, pe o a treia - și îngheață în disperare: o fundătură. Fiind într-o astfel de situație de „fundătură”, ea se întoarce și strigă furioasă: „Ei bine, ce vrei de la mine?” La care negrul ridică din umeri nedumerit și răspunde calm: „Nu știu, doamnă, este visul dumneavoastră, desigur, este o glumă”. Dar visele (ca proces fiziologic) și visele noastre sunt foarte grave. Ne petrecem o treime bună din viață într-o poziție orizontală cu ochii închiși - dormim. În această perioadă nu atât de scurtă a existenței noastre pământești, suntem, parcă, șterși de pe listele celor vii. Și dacă îi lăsăm cumva să știe pe alții despre noi, nu este altceva decât sforăit. Cu toate acestea, imaginea armonioasă a amorțelii corpului nostru este perturbată de creier - un lucru capricios și imprevizibil. Mi-aș dori să mă pot cufunda în întuneric și să mă relaxez încet până sună ceasul deșteptător. Nu așa. Înainte să ai timp să-ți îngropi capul în pernă, pandemoniul începe imediat sub craniul tău. Aici veți găsi erotică, coșmaruri, melodramă și pur și simplu prostii. Procesorul nostru neliniștit ne pune de mai multe ori pe noapte în cele mai inimaginabile situații și ne obligă să ieșim din ele. Spielberg însuși ar fi gelos pe rafinamentul comploturilor propuse. Întrebarea este: cum ar trebui să abordăm toate acestea? Poate ar trebui să mă trezesc și să uit totul? Sau invers - cu seriozitate deplină, ridicând o carte de vis, cufundându-te de fiecare dată într-o analiză scrupuloasă a ceea ce vezi? Într-un cuvânt, ce să faci cu visele?